Educaţia are nevoie de afectivitate, deoarece caracterul infantil este plăsmuit prin joc încă din copilărie. Formarea prin joc invită la acţiune şi e o condiție pozitivă de formare prin jocul didactic de a-l implica pe copil în propria lui viaţă. Prin participarea în joc devin deschise influențele pozitive ale învățătorului. Învățătura lui Benjamin Franklin „Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi s-ar putea să ţin minte, implică-mă şi voi înţelege‖, conturează ideea îmbinării muncii cu învăţătura, iar învăţătura – cu jocurile şi exerciţiile. Jocul este considerat un mijloc de educaţie şi instruire. Vârsta copiilor e vârsta jocului. Literatura de specialitate oferă o mulţime de jocuri didactice care se pot utiliza în cadrul lecţiilor, iar măiestria învăţătorului va duce la rezultate frumoase. Jocurile didactice cu reguli, de mişcare, intelectuale implică rezolvări de probleme distractive, cognitive sau sportive. Scopul lor se realizează doar atunci când sunt bine dirijate. Prin funcţii cognitive stimulează capacităţile mentale implicate în învăţare. În îmbinarea specifică a activităţii de învăţare cu jocul copilul dobândeşte mai uşor unele noţiuni. De aceea, elementele de joc sunt incluse atunci când este posibil şi necesar în însăşi structura lecţiilor, în deosebi la clasa I. Jocul rămâne pentru micul şcolar, un mijloc de antrenare a capacităţilor intelectuale şi de dezvoltare armonioasă a personalităţii sale, o activitate complementară celei de învăţare..

Ziua Internațională a Educației