E o carte pentru micii cititori, cărora le place să meșterească, să-și pună fantezia în mișcare pentru a confecționa cu mâinile proprii tot felul de jucării, să repare obiecte casnice și să inventeze ceva nou. Așa este și personajul cărții – Gregoire, un puști slăbuț care mereu își găsește preocupări: „mă concentrez la chestiile pe care le construesc: o navă spațială din piese de Lego…, un dispozitiv care presează tuburile de pastă de dinți… și o piramidă uriașă din piese Kaplas ” (p. 21 ) A inventat chiar o mașină de decojit banane și o pereche de pantofi pentru cei care merg la munte – „o să aibă un fel de toc detașabil. La urcare îl pui normal, pe teren drept îl scoți și la coborâre îl montez… în vâtf, sub degete, în felul ăsta poți să-ți păstrezi echilibrul. ” Dar cu toate acestea, Gregoire se confruntă cu mari probleme – nu-i place să meargă la școală, nu-l interesează nici un obiect care se predă în școală. Și de aceia a rămas repetent tocmai de două ori: în clasa a doua și a cincea – nici o școală nu mai vrea să-l primească. Nici colegii și nici părinții nu-l susțin, îi tot citesc morală. Gregoire este foarte atașat de bunicul său Leon și numai în atelierul lui se simte fericit: „Încerc să mă duc acolo cât de des pot. Ca să meșteresc, să împrumut scule sau bucățele de lemn, ca să-l văd pe Bunu-Leon la treabă, să-i cer un sfat sau doar așa, degeaba. Din plăcerea de a fi într-un loc care mi se potrivește. ” Până la urmă totul se rezolvă, bunicul știe să-i dea sfaturi prețioase nepotului său. Iar legătura de prietenie dintre ei îl ajută pe bunic să supravețuiască. .