Florin Bălănescu a reușit să cuprindă caracterul monologului interior, refluxul unei desăvârșite solitudini în volumul "Gânduri risipite". Cuprinsul volumului permite depășirea cadrelor unei simple restituiri, care trebuie folosite drept materie primă a unor memorii capabile să sintetizeze descrierea unor personalități sau elucidarea unor evenimente culturale, fixând, în ansamblu, locul și istoria timpului prezent.