„Băiatul care nu credea în Moș Crăciun este prima din această serie de povești, unele scrise cu melancolie, altele cu umor, și vorbește despre Ian, un copil abandonat. El este un copil ca oricare altul, cu deosebirea că, neavând părinți, nimeni nu crede în el, și-atunci puterea lui de a crede în miraculos, în ceva care e dincolo de ce se vede, este foarte fragilă. Am folosit metafora bradului tăiat din pădure care se usucă pentru că nu are rădăcini. Am ales această temă cu un fond personal puternic legat de tema abandonului. Așa mi-am și descris personajul, prin ochii copilului de atunci. Pe băiețelul din carte îl salvează un personaj misterios, un doctor de suflete, cum îl numesc eu, care poate fi personificarea unui părinte adoptiv, a unui terapeut, a unui profesor, a unui om bun care se implică într-o astfel de cauză. În realitate, doctorul acesta a existat, a condus multă vreme acel orfelinat, a salvat multe suflete, iar pe mine m-a încurajat mereu să scriu...”

Liana Alexandru