Noaptea dinainte de Anul Nou a luat în imaginaţia mea proporţii fantastice de noapte valpurgică. Există în noaptea asta un moment misterios şi inefabil, când un an expiră şi altul se naşte. Substituirea de ani se comite brusc, fără niciun intermezzo, numai cu o lungă introducere, de care profită gospodinele ca să prepare plăcinta, în care poeţi de suburbie îşi plasează răvaşele. Ca un mizantrop ce sunt, izolat şi uitat, n-am fost invitat la banchetul vieţii. Adică la banchetul de revelion. Mi-am făcut revelionul în stradă. Nu mă laud, dar am petrecut un revelion admirabil.

Continuă lectura...