Lucrarea este insoţită de numeroase pagini alb-negru şi color cu desene, fotografii si reproduceri de picturi inspirate de opera lui Eminescu. Deschis, cu "o extraordinară închipuire infantilă", scria Călinescu, spre mitologiile lumilor vechi pe care le va fi studiat şi în cursurile lui Karl Richard Lepsius de la Universitatea berlineză, Eminescu a înţeles fără greş înrudirea adâncă a sculpturii cu arhitectura, cele două forme de artă indicându-i viitorului Poet căile de acces spre esenţa unor civilizaţii majore, spre credinţele acestora, acolo unde, iarăşi de foarte tânăr, 1-a condus frecventarea textelor lui Hegel şi în pofida unor păreri ce domnesc încă în eminescologie, acreditând despărţirea Poetului de gândirea marelui dialectician de la Iena, Heidelberg şi Berlin. Aceste gânduri mi s-au iscat la citirea volumului de faţă, o preţioasă mărturie a interesului unor exegeţi din sfera istoriei artelor vizuale, a muzicii, a spectacolului pentru chipul în care Eminescu-omul şi opera sa au devenit, de mai bine de un secol încoace, obiectul atenţiei creatorilor moderni de la noi şi de aiurea. Înţelegem mai bine că însăşi structura monumentală a liricii şi a prozei lui Eminescu a făcut ca deopotrivă elita şi păturile largi ale societăţii româneşti să-l recepteze pe autorul Luceafărului ca pe un adevărat monument al lui însuşi, în veşmântul sculpturii, artă majoră întru redarea chipului şi universului eminescian. Dacă înfăţişarea reală a românului care a înflăcărat cel mai mult minţile şi sufletele românilor ne este cunoscută prin doar cele patru celebre fotografii de la Praga, Bucureşti, Iaşi şi Botoşani - expunând, parcă, traseul unei biografii -, busturile şi monumentele dedicate lui Eminescu alcătuiesc chipul ideal din cultura noastră. De la Ion Georgescu - îndată după dispariţia Poetului - la Dimitrie Paciurea şi la Gheorghe Anghel în veacul nostru, un itinerar artistic secular ne indică ţinta simbolică a sculptorilor noştri cei mari pentru care Eminescu are valoare paradigmatică. Dacă macheta nepastrată a Monumentului Eminescu conceput de Paciurea în primul deceniu de după 1900 instituia imaginea apollinică a celui ce fusese până atunci asimilat destinului tragic, statuia lui Anghel din piaţa Ateneului Român este cea a lui Hyperion călcând huma lumii noastre, "drumeţ printre noi", cum simplu şi inspirat scria loan Alexandru....