Ecouri din Chișinăul de altădată. Fragment din „Basarabia noastră” de Nicolae Iorga, 1912. Spre Chişinău. Drumul spre Chişinău ţine vre-o două ceasuri. E un urcuş necontenit, o rătăcire îndelungă printr-o ţară de lut scormonit. Lucrul câmpului e mult mai rău aici decât în părţile fericite ale Sorocei. Locuitorii sunt mai rari: pădurile lipsesc. Am trecut printr-un singur sat, Budeştii. Îl împodobeşte o strălucită reşedinţă a boierului, care a isprăvit-o ruinânduse şi o ţine pustie şi până astăzi, o casă de piatră, largă şi împodobită ca la Chişinău. Continuă lectura pe blogul Chișinău, orașul meu...