Cât de plină ţi-e găleata. Strategii pozitive pentru muncă şi viaţă

Informatii profesionale Lecturi pentru manageri Cât de plină ţi-e găleata. Strategii pozitive pentru muncă şi viaţă


CÂT DE PLINĂ ŢI-E GĂLEATA. STRATEGII POZITIVE PENTRU MUNCĂ ŞI VIAŢĂ

În această lume zbuciumată avem nevoie, ca să ne descurcăm, de strategii pozitive pentru muncă și pentru viață. Tom Rath și Donald.O. Clifton vin cu un astfel de suport în volumullor Cât de plină ți-e găleata. Strategii pozitive pentru muncă și viață[1], care a văzut lumina tiparului la editura ALLFA. Autorii explică  modul în care chiar și cele mai scurte perioade de interacțiune pot afecta relațiile interumane, productivitatea la locul de muncă, sănătatea și longevitatea.

Donald O. Clifton, profesor de psihologie la Universitatea din Nebrasca a studiat peste cinci decenii ceea ce  este pozitiv în comportamentul oamenilor. Așa a apărut, între 1990-2000, unui nou domeniu de studiu: psihologia pozitivă, care își propunea studierea efectelor stărilor sufletești pozitive. Tom Rath scrie în prefață: ”Pornind de la o metaforă de o simplitate deconcertantă,cea a unei ”căni” și a unei ”găleți”, teoria lui Don a avut implicații... și a influențat în mod nemijlocit existența a milioane de oameni. Motivul care explică această înrâurire puternică îl reprezintă credința sa nestrămutată că atât oamenii, cât și organizațiile pot beneficia cel mai mult atunci când atenția oamenilor se îndreaptă spre ceea ce este bun în comportamentul sau evoluția lor”[p.12]

În ce constă teoria cănii și găleții? Ia-tă cum o descriu autorii:

Fiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcție de ceea ce alții spun despre noi sau de comportamentul lor față de noi. Atunci când găleata ne este plină, ne simțim extraordinar. Când este goală însă, cădem pradă deznădejdii și ne simțim îngrozitor.

De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple gălețile celor din jurul nostru – vorbind sau acționând în așa fel încât să le înmulțim stările sufletești pozitive - ne umplem și în același timp și găleata noastră. Când însă folosim această cană pentru a ”șterpeli” din găleata altora – prin vorbe ori fapte care îi fac pe cei din jur să aibă mai puține stări sufletești pozitive – atunci ne diminuăm pe noi înșine...

Prin urmare, în fiecare moment al fiecărei zile, ne aflăm în fața unei alegeri: putem fie să ne umplem unul altuia găleata, fie ne băgăm cana în găleata celui de lângă noi. Este o opțiune esențială – o alegere care influențează profund relațiile cu semenii noștri, productivitatea muncii, sănătatea și fericirea. [p.14]

Pe trei principii se bazează această teorie:

  1. Oamenii ”funcționează” la parametri maximi atunci când gălețile lor sunt pline ochi și dau pe dinafară - și la parametri minimi atunci când aceste găleți sunt goale;
  2. La fiecare interacțiune cu semenii noștri, ne putem folosi cana fie pentru a umple, fie pentru a goli gălețile altora;
  3.  De fiecare dată când alegem să umplemgălețile persoanelor din jurul nostru, ne umlem și noi găleata  noastră.

Cartea are șase capitole. Unu, primul, întitulat ”Negativismul ucide” lămurește negativismul și consecințele lui asupra oamenilor, relațiilor de muncă. Capitolul doi întitulat ”Pozitivism, negativism și productivitate” se referă la umplerea găleții în organizații. Autorii demonstrează, prin exemple, că umplerea găleții în organizații înseamnă experiențele pozitive ale oamenilor dintr-o organizație. Acest procedeu, de multiplicare a experiențelor pozitive,  constituie o strategie de conducere cu o forță extraordinară. Dacă lăsăm mai mult loc negativismului consecințele le presupuneți: negativismul ucide productivitatea, sperie utilizatorii, dărâmă relații. În fiecare organizație sunt negativiști. Îi cunoaștem, ei sunt contraproductivi – bombănesc, critică, provoacă discuții, protestează, neagă, nu se implică și nu pun umărul la realizarea activității, contribuie la formarea unei culturi negative.

Însă, ne spun autorii, în capitolul trei, bazându-se pe studiile lor, nouăzeci și nouă la sută din fiecare o sută de persoane afirmă că și-ar dori să se afle în preajma unui coleg cu o fire mai optimistă [p.43].

În viața de zi cu zi nu ne gândim prea des la impactul relațiilor sociale pe care le avem la serviciu. În realitate avem de-a face literalmente, în fiecare zi, cu sute de momente potențial hotărâtoare pentru destinul nostru, sau pentru cariera noastră. Am văzut cu dvs. unde poate ajunge un conflict din bibliotecă (exemplul filialei ”Ștefan cel Mare”); am trăit și ați trăit și dvs. experiențe negative, cu profunde consecințe, din relația cu utilizatori negativiști ș.a.  Conform afirmațiilor savantului Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, oamenii trăiesc aproximativ 20.000 de momente individuale în fiecare zi de muncă. Fiecare moment durează câteva secunde, dar unele rămân adânc întipărite în mintea noastră, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Autorii volumului ”Cât de plină ți-e găleata?” susțun că există o proporție magică în echilibrarea momentelor pozitive și negative. Proporția magică este de 5 la 1 – adică raportul de echilibru al interacțiunilor pozitive față de cele negative. Atunci când, proporția se apropie de 1 la 1 echipa se înscrie pe drumul de dizolvare...

Capitolul patru este o frumosă poveste a autorului Tom Rath ”O găleată care dă pe dinafară” care a avut noroc de mare grijă și atenție din partea părinților care nu erau altceva decât umplerea constantă a găleții lui. ”Găleata mea dădea pe dinafară și acest lucru mi-a permis să mă concentrez să unplu și eu, la rândul meu, gălețile tuturor persoanelor din jurul meu” [p. 62].

Următorul capitol ”A lua totul în plan personal” se referă la modul umplerii găleții altora. Ceea ce ilustrează autorii că există modalități profund personale și specifice de a umple găleata fiecărei persoane și că există și modalități nepotrivite de a face acest lucru. Recompensele generice și generalizate nu au efectul scontat decât foate rar, susțin autorii. La fel și recunoștința acordată forțat sau fals. Recompensele și recunoștința sunt apreciate cel mai mult și ating o eficiență maximă atunci când ele sunt individualizate, specifice și meritate. [p.70]

Lecția care poate fi învățată din acest capitol este următoarea: dacă dorești, ca manager, ca oamenii să înțeleagă că prețuiești contribuția pe care fiecare angajat și-o aduce în organizație, de asemenea că îl consideri important pe fiecare angajat în parte, recunoașterea și laudele pe care le acorzi trebuie să aibă o semnificație unică pentru fiecare individ.

Și ultimul capitol al acestei cărți, expres pentru manageri, oferă ”Cinci strategii  pentru potențarea  stărilor sufletești pozitive”. Autorii au examinat peste 4.000 de răspunsuri deschise date în cursul interviurilor pe această temă și au selectat doar cinci, din lunga listă pe care o aveau, pentru care obținerea de rezultate are cel mai înalt grad de probabilitate:

  • Prima strategie: Evită golirea găleților.

Autorii ne sugerează să avem grijă de golirea găleților noastre înainte de a începe  să le umplem pe ale celor din jur. Cum? Ar trebui să ne întrebăm dacă umplem sau golim găleata celui de lângă noi în urma fiecărei interacțiuni pe care le avem la serviciu. Să încercăm evaluăm,  în ultimele zile, interacțiunile pe care le-am avut cu colegii, subordonații. Am luat pe cineva peste picior?, Am criticat pe nedrept pe cineva?,  Am atins un punct sensibil al cuiva?, Am bârfit, intenționat, pe cineva?, Am lăudat pe cineva?, Am oferit un feedback pozitiv cuiva?  Am recompensat pe cineva pentru un lucru bine făcut?, Am apreciat inițiativa cuiva?,  Am delegat cuiva, ca celui mai bun, o responsabilitate?... Scorul acestor interacțiuni (dintre pozitiv și negativ)  se apropie de proporția magică de 5 la 1?

  • A doua strategie: Laudă ceea ce e bun.

Fiecare interacțiune ne dă posibilitatea să scoatem în evidență ceea ce este bun, să elogiem. Managerii trebuie să cunoască și să utilizeze puterea extraordinară a laudei. De fiecare dată când lăudați pe cineva îi  umpleți găleata. Nu fiți zgârciți. Nu subestimați influența pe termen lung pe care le are umplerea găleților persoanelor din jurul dvs. de fiecare dată când umpleți găleata puneți ceva în mișcare – sentimentele pozitive crează ”lanțuri de evenimente interpersonale”.

  • A treia strategie: Fă-ți prieteni buni

Se știe că relațiile de prietenie  conduc la o creștere a mulțumirii în viață. Psihologii spun că cei mai fericiți oameni au cultivat și continuă să cultive relații sociale de înaltă calitate. Deci, oameni ferici, interacțiuni pozitive la serviciu. Managerii  ar trebui să fie catalizatori ai unor relații pozitive bazate pe încredere;  ar trebui să le spună oamenilor cât de importanți sunt și motivul pentru care sunt atât de importanți; ar trebui să asculte oamenii cu interes pozitiv; să-i încurajeze; să le fie mentor (despre aceasta am mai vorbit în ”Conducem instruind, instruim conducând”); să fie omul despre care se știe că întotdeauna observă când cineva are un randament excepțional [p.85]; să cultive interacțiuni pozitive cu persoanele nou venite. Dacă respectați aceste recomandări ve-ți observa că tot mai mulți oamenilor dori să fie în preajma dvs.

  • A patra strategie: Oferă pe neașteptate.

Autorii acestui volum afirmă că majoritatea oamenilor preferă cadourile neașteptate. Noțiunea de cadou nu se referă numaidecât la un cadou tangibil – este vorba de o laudă, acordarea de încredere, de responsabilitate, ocazie de învățare, dezvoltare, recunoaștere, apreciere – orice feedback pozitiv. Câte odată și un zâmbet poate fi un cadou. Manageri, oferiți cadouri!

  • A cincea strategie: Inversează regula de aur

Cunoaștem cu toții proverbul ”Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”. În umplerea găleților acest proverb se aplică într-o variantă puțin diferit, o variantă afirmativă care, desigur, nu contrazice esența mesajului: ”Fă altuia ceea ce îi place să îi faci”. Această inversare accentuează principiul individualizării în umplerea găleților. Cum oamenii sunt diferiți, diferit percep lucrurile: unui oameni se mulțumesc cu cuvinte de laudă, de mulțumire, alții preferă cadouri tangibile; unui vor să fie lăudați în public, alții într-un cadru mai intim. Trebuie să ținem cont de toate acestea. Ce trebuie să rețină managerii, ne sugerează autorii, este aspectul cel mai important al individualizării: cea ce laudăm și felicităm la persoanele din jurul nostru îi ajută săși modeleze identitatea șu realzările viitoare [p.91]

Tom Rath Și Donald O. Clifton  ne invită să citim cartea ”Cât de plină ți-e găleata?” printr-un epilog foarte sugestiv – epilog-invitație la lectură:

”Închipuiți-vă cum va arăta lumea dvs. la un an după ce ve-ți începe să umpleți gălețile celor din jur. În opinia noastră, vor avea loc următoarele schimbări:

  • Ve-ți avea o productivitate mult mai mare la locul de muncă, unde vă ve-ți simți mult mai bine;
  • Ve-ți avea mai mulți prieteni;
  • Colegii și utilizatorii dvs, vor fi mulțumiți și se vor implica mai mult;
  • Ve-ți fi mai sănătos, mai fericit iar șansele de a trăi mai jult vor crește considerabil.

Profitați de orice ocazie pentru  a crește ponderea sentimentelor pozitive ale persoanelor din jurul dvs. Este un lucru absolut esențial pentru cariera și viața dvs.

Nu mai pierdeți nici un moment. Chiar în acest moment , o găleată așteaptă să o umpleți” [p.99].

Lidia Kulikovski

PS:

Am cartea de mai mult de un an. Am citit-o. Am meditat. Am analizat prin prisma conceptului ”cana și găleata” interrelațiile din echipa Hasdeu. Nu numai ale mele dar și ale adjuncților, ale șefilor de departamente, ale șefilor de filiale, ale bibliotecarilor. Mai reveneam asupra cărții din când în când. Acum, cred că a venit timpul s-o citiți și dvs. Unul dintre dvs., cel puțin, a citit-o – Elena Butucel, i-m recomandat-o pentru documentarea la scrierea tezei de master.

PSS:

Până ajungeți la carte vă ofer un test, din volumul recomandat, prin care să vă evaluați măsura exactă a influenței dumneavoastră interacționare (adică să aflați dacă umplerea găleților este un obicei).

 

Întrebările testului de evaluare a impactului pozitiv

 

  1. În ultimele 24 de ore am dat cuiva o mână de ajutor.
  2. Sunt o persoană extraordinar de curtenitoare.
  3. Îmi place să mă aflu în compania oamenilor care au o atitudine pozitivă.
  4. Am lăudat pe cineva în ultimele 24 de ore.
  5. Am început să mă pricep să-i fac să se simtă bine pe cei din jurul meu.
  6. Sunt mai productiv atunci când mă aflu în preajma oamenilor care au o atitudine pozitivă.
  7. În ultimele 24 de ore , i-am spus cuiva că țin la ea sau la el.
  8. Îmi propun întotdeauna să fac cunoștință cu oamenii din jur, oriunde  aș merge în societate.
  9. Atunci când sunt recompensat simt nevoia de a recompensa pe cineva.
  10. Săptămâna trecută am ascultat pe cineva povestindu-mi despre scopurile ori ambițiile sale.
  11. Îi fac să râdă pe oamenii nefericiți.
  12. Îmi propun întotdeauna să chem pe fiecare dintre colegii mei pe numele pe care aceasta/acesta îl preferă.
  13. Observ mereu ce fac colegii care su un randament excelent în muncă.
  14. Întotdeauna zâmbesc persoanelor cu care mă întâlnesc.
  15. De fiecare dată când cineva merită lăudat, nu mă abțin să îl/o laud. [p.82]

 


[1] Rath, Tom; Clifton Donald.O. Cât de plină ţi-e găleata? Strategii pozitive pentru muncă şi viaţă.– Bucureşti, ALLFA.  114 p. ISBN9789737241092